Un mic velier se cutremură primejdios în vânt
arborând neînfricoșat grandiosul său veșmânt.

Catarg infinit în talazuri spumegânde
rătăcind la orizont în raze sângerande.

Pe marea visării în larg
valurile de chila amenințător se sparg.

Se agită nestăpânit falnica randă
sfâșiată fără milă de rafale drept ofrandă.

Furtună aspră, cerul se-ntunecă
pânzele se strâng, o ancoră s-aruncă.

O lumină timidă sclipește neînfricat în varf de catarg
senină speranță în inima apelor întunecate din larg.